Dimitrie Suceveanu
Dimitrie Suceveanu s-a născut în Suceava, data nașterii nu se cunoaște exact, probabil 1813. Familia protopsaltului s-a mutat la Iași pe când Dimitrie era copil.
A parcurs Gimnaziul „Vasilian” şi cursurile Şcolii de muzică psaltică a Mitropoliei Moldovei, școală înfiinţată în 1805 de mitropolitul Veniamin Costachi şi condusă de marii psalți ai vremii precum Grigorie Vizanti, Nicu Dincea şi de Gheorghe Paraschiadis.
A fost psalt şi protopsalt la Biserica „Sf. Pantelimon”, Biserica Albă, Biserica „Sf. Ioan Gură de Aur” şi Biserica Barnovschi între anii 1833 – 1837. Între timp este numit psalt la strana stângă a Catedraelei Mitropolitane cu titlul de „lampadar al Sfintei Mitropolii”.
După exilarea Mitropolitului Veniamin Costachi și a protopsaltului catedralei Mitropolitane la Mănăstirea Slatina, Dimitrie Suceveanu este numit în 1844 protopsalt al Mitropoliei, profesor de muzică şi director la școala de cântăreţi bisericeşti.1
Cel de-al treilea reprezentant al aplicării reformei hrisatice în țara noastră și al desăvârșirii procesului de românire a căntărilor de cult, paharnicul Dimitrie Suceaveanu, protopsaltul Mitropoliei din Iași, apare ca cel mai puternic vlăstar al școlii lui Veniamin Costache, dar și continuatorul și apogeul tradițiilor muzicale din secolele anterioare. Lui îi datorăm cea mai bogată literatură muzicală intrată în circuitul bisericesc și reprezentând adevărate modele, inegalate până astăzi.
Despre cel de-al treilea reprezentant al aplicării reformei hrisantice în țara noastră, care reedita, în același timp cu tipărirea lucrărilor lui Anton Pann, opera capitală a lui Macarie Ieromonahul – Theoreticonul – și publica Idiomelarul său, înscriind în harta spirituală românească un nou centru tipografic pentru muzica psaltică – Mănăstirea Neamă, se cunoaște și mai puțin. În pofida acestei cunoașteri reduse, activitatea lui Dimitrie Suceaveanu reprezintă o contribuție mult sporită, atât în ceea ce privește cantitatea lucrărilor moștenite de la el și intrate în circulație încă din timpul vieții lui, cât și în privința calității operațiunii de „traducere”, numită astfel din spirit de precauție pentru a nu determina discuții.
În realitate, Dimitrie Suceaveanu va realiza cea mai vizibilă apropiere a melosului bizantin de formele poetice ale limbii române și chiar de specificul melodicii cvasifolclorică și atrăgând atenția unor compozitori de marcă ai secolului nostru, ca Gheorghe Cucu, Teodor Teodorescu, Paul Constantinescu ș.a.
Deși născut în anul în care Petru Efesiu deschidea școala sa din București, având printre discipoli pe Macarie Ieromonahul și pe Anton Pann, Suceveanu cunoștea probabil notația veche, așa cum se poate deduce din precizarea ce însoțește cântarea I din Canonul Stâlpărilor (Arătatu-s-au ale adâncului izvoare…), care este „tradus din sistema veche în cea nouă, întocma dupre cum s-a cântat din vechime”. Pot fi citate în aceeași categorie: Condacul Nașterii Domnului, La râul Vavilonului, Canonul de la Stretenie, Hristos se naște, măriți-L, această din urmă cântare păstrată în autografă, pe o filă disparată ce poartă următarele însemne: „cum se cânta din bătrâni, cu o sută de ani în urmă”, ceea ce confirmă o puternică legătură a protopsaltului cu tradiția cântării religioase și populare.
Prin valoarea intrinsecă a creațiilor sale, răspândite în bisericile românești dintr-o parte și alta a Milcovului despărțitor până în 1859 și a Carpaților, prin puterea de sinteză a tradițiilor înaintașilor cât, și prin constituirea creației sale ca principală sursă de inspirație pentru generațiile care i-au urmat, Dimitrie Suceveanu rămâne un reprezentant de marcă al muzicii românești și creația sa poate și trebuie să devină un puternic argument și mijloc al necesarei redresări a muzicii ortodoxe românești.
Între compozițiile sale psaltice se numără „Prohodul Domnului nostru Iisus Hristos”, „Împărate ceresc”, „Mărimurile” la Sf. Ierarh Nicolae şi pentru praznicele care au polieleu, „Binecuvântările Învierii”, „De Tine Doamne cel ce eşti în toată zidirea” și „La râul Babilonului”. În timpul vieții sale a făcut donații la Mănăstirile Râşca și Văratec, iar prin Testament şi-a lăsat întreaga avere Spitalului „Sf. Spiridon” din Iaşi.A trecut la viața veșnică în urmă cu 126 de ani, pe 18 ianuarie 1898.3
El trebuie considerat nu numai simbolul biruinței definitive a limbii române în cântarea noastră bisericească, ci creația sa este un element viu, de la care poate porni redresarea, a cărei necesitate este resimțită tot mai mult.
Surse
- https://basilica.ro/protopsaltul-dimitrie-suceveanu-a-trecut-la-viata-vesnica-in-urma-cu-126-de-ani/
- Vasile, Vasile, Istoria muzicii bizantine și evoluția ei în spiritualitatea românească, vol. II, Editura Interprint, 1997. 3. Ibidem
Redactat de: Ing. Bogdan-Ștefan Micu
Asociația Culturală „Armonia lu’mina” are ca misiune promovarea muzicii bizantine, a valorilor creștine, a patrimoniului religios și cultural ortodox al României. Are ca proiect principal producția cinematografică, filmul documentar lungmetraj „Sounds of Byzantium” despre istoria muzicii bizantine și rolul acesteia la nivel de artă, știință, terapie.
📢 Vezi evenimente 📢 „Caravana Creștină 2025„