Anton Pann
Anton Pann s-a născut în 1796, în orașul Silven din estul Bulgariei, într-o familie mixtă. Tatăl său,
Pantoleon (sau Pandoleon, după unele surse Petroveanu), era de origine aromână sau română macedoneană, iar mama sa, Thomaida, era grecoaică, conform bibliotecarei Monica Rozvita Cosac. A avut doi frați: unul a urmat meseria tatălui, iar celălalt a fost pasionat de cifre. Anton, mezinul familiei, a fost îndrumat către citit și scris, părinții săi angajând un dascăl special pentru el.
După ce și-a pierdut tatăl în timpul războiului ruso-turc, s-a mutat cu mama și frații săi la Chișinău. Frații
săi s-au înrolat în armata otomană și au murit în asediul Brăilei. În această perioadă, Anton a devenit corist la biserica din Chișinău, datorită vocii sale deosebite, și a învățat limba rusă din necesitate.
În 1812, din cauza războiului, s-a mutat din nou cu mama sa, de data asta la București, unde a cântat în
corurile bisericilor Olari și „Cu Sfinți” de pe Calea Moșilor. A continuat să studieze muzica la școala lui
Dionisie Fotino, un expert în muzica orientală, și apoi la cea a lui Petru Efesiul, specialist în transcrierea
muzicii psaltice. În această perioadă, s-a angajat la Tipografia de muzică bisericească. Mitropolitul Dionisie Lupu i-a încredințat traducerea în română a cântărilor bisericești, ceea ce l-a consacrat în lumea muzicii religioase. Din păcate, din Axionul tipărit de el în 1820 nu s-a păstrat niciun exemplar.
Fiind considerat una dintre cele mai complexe figuri ale culturii românești din prima jumătate a secolului
XIX, a fost apreciat de Mihai Eminescu, care îl menționează în poemul „Epigonii” cu versul: „S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteț ca un proverb.” A fost considerat primul folclorist român, iar cercetătorii i-au studiat atât activitatea muzicală, cât și influența asupra folclorului bucureștean.
Totodată, Anton Pann a fost unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai muzicii psaltice românești din
secolul XIX, a tradus și compus toate cântările necesare slujbelor bisericești.
Printre creațiile sale religioase se numără „Tatăl nostru”, „Răspunsurile glasului V”, diverse axioane și
doxologii, precum și cântări speciale pentru sărbători importante. În plus, Anton Pann a compus melodia
imnului național „Deșteaptă-te, române!” și a imnului ortodoxiei românești – „Tatăl nostru”.
În concluzie, Anton Pann rămâne o personalitate marcantă a culturii românești, cu o contribuție esențială
atât în domeniul muzicii bisericești, cât și al folclorului. Talentul său de compozitor, traducător și culegător de folclor a influențat profund evoluția muzicii religioase și populare din secolul al XIX-lea. Moștenirea sa muzicală și literară continuă să inspire generații de muzicieni, cercetători și iubitori ai culturii române. Prin creațiile sale, Anton Pann și-a câștigat un loc de onoare în patrimoniul național, iar muzica sa va dăinui peste timp, păstrând vie tradiția și identitatea spirituală a poporului român.
Surse:
- https://historia.ro/sectiune/portret/secretele-lui-anton-pann-compozitorul-liniei-2281096.html
- Weinberg, I. Momente și figuri din trecutul muzicii românești, București, Editura muzicală, 1967, p. 56-73, capitolul intitulat „Cântărețul Anton Pann, eorul al unei răpiri romantice”, apud Vasile, Vasile, Istoria muzicii bizantine și evoluția ei în spiritualitatea românească, vol. II, Editura Interprint, 1997.
- Ciobanu, Gheorghe. Studiu introductiv. În Pann, Anton, Cântece de lume…, p. 10, apud Vasile, Vasile, Istoria muzicii bizantine și evoluția ei în spiritualitatea românească, vol. II, Editura Interprint, 1997.
- Vasile, Vasile, Istoria muzicii bizantine și evoluția ei în spiritualitatea românească, vol. II, Editura Interprint, 1997.
Redactat de: Ing. Bogdan-Ștefan Micu